Unul din procedeele de mărire a puterii motoarelor cu ardere internă este introducerea în cilindri a unei cantități sporite de aer, prin creșterea presiunii acestuia, procedeu cunoscut ca supraalimentare. Compresoarele folosite în acest scop pot fi antrenate mecanic de către motor, sau, în cazul grupului de turbosupraalimentare (procedeul turbo), de o turbină cu gaze acționată de gazele de ardere evacuate din cilindri. În acest scop turbina este legată la galeria de evacuare a motorului.

În procesul de comprimare a aerului temperatura sa crește. Pentru a-i reduce volumul în scopul introducerii în cilindri a unei cantități de aer cât mai mare, aerul poate fi răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (engleză intercooler). Întroducând mai mult aer se va putea introduce și combustibil mai mult, ceea ce duce la creșterea puterii motorului.

Presiunea de supraalimentare a aerului este reglata mecanic, electronic sau combinat. Electronic, reglarea e făcuta de unitatea de comandă a motorului (engleză engine control unit – ECU). Comanda se face pe baza datelor furnizate de senzorii din zona de admisie, atât înainte de grup (depresiune) cât și după el (suprapresiune). În funcție de aceste presiuni este acționată o supapă de ocolire (engleză bypass]]) pe traseul gazelor evacuate. Dacă supapa se deschide mai mult, debitul de gaze de evacuare care ajunge la turbină este mai mic, ca urmare deci turbina va avea o turație mai mică și presiunea de supraalimentare scade.

Pentru reglarea presiunii cu un reglaj mecanic a turației turbinei se folosesc carcase cu lamele reglabile, la fel ca la ((ill2, Francis turbine: en, sistem folosit din anul 1996 la motoarele TDI Audi/VW, Porsche 911 Carrera (997) din 2005.

cusam et justo duo dolores et ea rebum. Stet clita kasd gubergren, no sea takimata sanctus est Lorem ipsum dolor sit amet.